lunedì 20 aprile 2009

Grave, Carso, Cuei: storis di vuere, di mangjà e di bevi

Sabide di sere, dopo vè dât une cjalade al meteo sul tre, a rive a si pon la question: "Amôr ce fasino domàn?"
"Ievin tôr vot e vjodin il timp"
Lis speris da lis oris e dai minus si corin davour tal rein di Morfeo fintramai ...
"Amôr i voi a vjodi dal timp!"
"Come esie?"
"Mmmh... veladin... un pôc bluette viers i Musi..."
Come disi “Parcè no jevitu e tu cjalis tu, ch no ti va mai ben nue?
I jevi e voi four in zardin, i cjali bande di nord “Bluette? Scûr!!!”
Intant che il lât si scjalde i pensi ce fa. Une domenie siaras in cjase? Posissappò! Viodut che ca di un pôc a tachin i côrs di roce i volevi passà chestes domenies cun l'ApinFemine: ieir vevin pensât a un gîr sore Claut, ma cul timp ca l'è mjor alc'atri. Une cjaminade pe spiagje? Lignan? Grau? Pês? Malvasie?
Intan che i mangjn mi ven tal cjaf il Craso ca mi ere plasût qualche an fa, in t'un marcialonga a Selz, donje Redipuglie. La vastitât dal Čhars lisuntin, lis “farcadiccis” che tant i plasin a Nadia., il terrano ca no mi displâs a mi.
Rivin a la svelte a Ronchi e cjapin la strada che, scjavazzant il plan e puarte a Doberdò. I lassin la machine donje une sbare e i cjapin une strade marcade dal Cai.

I lin indenânt per cheste plane, dolà che il verticâl a no l'è: barač, sterps,somac e pieris. Pieris ca si imberdein cul ciment das trinceis.
Feridis da la tiare ca nus visin di chei oribii ains di inizi nûf cent, quant che la tiere rosse dal Čhars a si messedave cul sanc di fradis muars cun intor diviersis divisis. Timps lontans, e dopo quasi un secul ci si cjate a cjaminà par chest puest, curiôs di savè come ca vivevin chei oms in trincee, cun la fam e i pedoi, a un tîr di sclope dal mâr.
Tornin a cjapà la machine e lin indenat fin la doline dai bersaglieirs. Sôt di une ploute dispetose i lin par i trois sgarfas ta la piere e i rivin ta la pâs da la doline. Novante e passe ains indavour cheste doline a ere un sigûr ripâr dal nemì, foru dal tîr dai mannlicher, e uè a rive ancjemo a trasmeti chel sens di pâs, al reste une filiade a ve iniment, uè come ieir, che di la dal ôr da la doline a ere un'altre vite o forsit la muart.

Ancjemò in machine, sot di un cîl ca nol sa ce fa, continuin a la viars Doberdo, e continuin il nestri gîr a tapis: cumò ven la volte di une piche! Cjaminin dilunc une trincee in ciment, e scjavacin la plane viers i 117 metros dal Mont Sei Busi.

Chi lis linîs talianis e cruchis a si sfilavin une cun che atre par pôs metros: finis i balins si podeve doprà i cla par fa vuere. O si poteve ancje la four par fa quatri cjacaris e mostrasi lis fotos di chei ca erin a cjase. Cui sa! Mi plâs pensa c'al sedi sucedût. Magari si cjatave il contadin c'al lavorave il cjamp dongje.
La ploe a ven jù fine intant che i rivin a Doberdà e continuin il nestri là viers Gurize e i Cuei. Dopo seisi fermâs a gustà bande Caprive polentute cun gorgonzola e nolis, bistecute di angus, erbis di prât cun ueli e ai.. e un bon merlot!!) i lin a torseon pai Cuei, tra vignai e colisei, fermansi a fermà cun t'une foto qualchi biele vedude, sot il cîl grîs di cheste domenie.
E comunque a l'è ancje vegnût four un passaç di boulder

2 commenti:

Pieri ha detto...

ben tegnis bot ancje cun le marilenghe.
val dut ce che ai dite di che atre bande.
mandi

Unknown ha detto...

Biele escursion e biei puescj.

A son viağans che an gust pierdisi tal tananai dal cidinôr c'al involučê i crèts

A son viağans che an gust pierdisi tal tananai dal cidinôr c'al involučê i crèts
"nissune prejere, nissun credo al rind l’omp devot trop che la soletât di un bosc ch’al busine al ajar, o stà liberamenti tacât al cîl sui pics dai mons" - Julius Kugy-

Benvignûs su Alpinauta

se i passâis par cà. lassâit une note o un mandi, nus fâsarà plasê leilu

Libri di Piche

Libri di Piche
Pardut do che i lin, nus plâs lassâ une olme dal nestri lâ

Alpinauta per talian

Alpinauta per talian
par la forestarie